...am construit comunismul,cu sacrificii, pentru altii...
...construim capitalismul, cu sacrificii, pentru altii...
...ne raman cateva amintiri frumoase...
Sursa: Mediafax
Râsul la mormânt
Autor:
Mircea Cartarescu
Mircea Cartarescu
Provin dintr-o familie saraca. Nu ma laud cu asta, dar nici nu pot s-o uit.
Provin dintr-o familie saraca. Nu ma laud cu asta, dar nici nu pot s-o uit.
Una dintre cele mai persistente amintiri ale mele e despre parintii mei care, seara de seara, timp de treizeci de ani, cât am locuit cu ei, faceau socoteala tuturor cheltuielilor de peste zi. Niciodata nu le ajungeau banii. În casa erau un singur salariu si patru persoane.
Azi, parintii mei traiesc dintr-o singura pensie si, credeti-ma, nu dintre cele nesimtite. Eu însumi stiu prea bine ce înseamna saracia. Am cunoscut cozile si frigul dinainte, am cunoscut inflatia înnebunitoare de dupa. Timp de douazeci de ani nu am câstigat nimic din scrisul meu, am trait din salariul de profesor si am sustinut din el o familie.
Cunosc si eu socotelile de fiecare seara si trasul de bani pâna la chenzina. E motivul pentru care n-am putut fi niciodata un om de dreapta sau, mai curând, am putut fi rational, dar niciodata sufleteste. Fara sa fiu nici un om de stânga, stiu de ce e nevoie de protectie pentru cei slabi, cei fara noroc, fara sanse, pentru cei care nu fac fata într-o lume a performantei. Sunt la mijloc între cruzime si populism, fara sa ader nici la una, nici la alta. Nu pot aproba, deci, îngrozitorul sacrificiu care se cere astazi compatriotilor mei, chiar daca mi se spune ca e „raul cel mai mic”.
Nu pot întelege de ce oamenii cei mai amârâti din România de azi, cei cu viata cea mai napastuita, cu veniturile cele mai mici trebuie sa-si ia ultima bucata de pâine de la gura ca sa salveze statul român. Mi se spune ca statul român nu-i poate sustine, dar statul român uita sa-mi explice cum se face ca a tolerat, odata cu cresterea saraciei generale, o crestere nemaiauzita a bogatiei speciale. Nu mi se explica în ce fel am ajuns, în doar douazeci de ani, o tara de tip sud-american, în care câteva sute de familii poseda o bogatie egala cu a sute de mii de alte familii.
Niciodata nu mi s-a explicat cum, prin ce mecanisme legale, a putut fi posibil sa cresti ca venituri, în câtiva ani, de la zero lei si zero bani, la miliarde. Prin ce forme legale, prin ce privatizari legale, prin ce licitatii legale, de douazeci de ani încoace, sub toate guvernarile, fara exceptie, România a fost împartita în câteva sute de bucati care-au fost daruite câtorva sute de oameni?
Nu vreau sa întelegeti ca sunt adeptul „haiduciei” fiscale. Nu cer nationalizari, confiscari si deposedari de avere. Nu sunt anticapitalist si stiu ca, în clasa de mijloc, exista oameni care au câstigat cinstit, cu o risipa enorma de munca si inteligenta, fiecare ban de care se bucura azi. Nu orice avere este însa sanatoasa, nu orice avere e sursa de bunastare generala. Cele mai multe averi de la noi sunt obscene, maladive cumulari obtinute prin retele subterane politico-economice. Ele nu îmbogatesc, ci saracesc, secatuiesc statul de puterile sale, îi distrug sistemul judiciar, îl împotmolesc în coruptie.
Nu cer confiscarea , ci verificarea lor, elucidarea împrejurarilor în care câteva mii de oa meni au ajuns putred de bogati prin conspiratie securistica, furt calificat si trafic de influenta. Clasa politica de la noi trebuie odata sa înteleaga ca, sub obladuirea ei, a aparut un stat al nedrep tatii sociale, ca impasul în care suntem azi i se datoreaza în întregime si ca e macar în interesul ei, daca nu al tarii, sa schimbe starea de fapte. Caci un stat nedrept social si fara respectul legilor va fi întotdeauna un stat instabil, primitiv, cu o clasa politica amenintata. Un stat dispretuit, pe drept cuvânt, de lumea civilizata.
Am mai spus-o: în România nu exista, ca pretutindeni, corupti, ci un sistem al coruptiei. Este mecanismul care produce saracia, conspiratia care submineaza statul. De aceea este monstruos si nedrept sa-i pedepsesti a doua oara pe cei saraci si sa te prefaci mai departe ca nu-i vezi pe cei vinovati de saracia lor.
Nu este cinstit sa tai un sfert din salariul unui medic sau al unui profesor, sa stirbesti venitul, oricum insuficient, al unui pensionar ca sa scoti tara din groapa de acum. Nu este nici eficient. Poate vom iesi basma curata de data asta, dar vom cadea imediat în groapa urmatoare, caci statul român, asa cum e el azi, nu poate sa nu fie sarac.
Cu atât mai cinice, „ca râsul la mormânt” ar fi spus Eminescu, sunt exercitiile de demagogie de pe canalele mercenare de televiziune, unde vezi zilnic mogulii plângând cu lacrimi de crocodil soarta celor pe care ei însisi i-au adus în sapa de lemn, prin subminarea continua a statului de drept. Niciodata hotii n-au strigat mai tare „prindeti hotii!”
marți, 25 mai 2010
joi, 15 aprilie 2010
Criza economică şi criza morală
Criza economică şi criza morală
Nervi! Nervi de primăvară, ar zice optimistul. Numai că la noi, la români, mânia, încordarea, nemulţumirile de tot felul au devenit un mod comun de viaţă. Ceva nu merge! Ori nu mai merge! Şi peste tot şi toate această înfricoşătoare stafie ce a luat Europa, şi nu numai, sub tălpi. Criza. Ori crizele! Fiindcă, băgăm de seamă, crizei economice i se alătură criza morală. Guvernele o dau din colţ în colţ Fireşte nu renunţă la cozonacul ori ciolanul, spuneţi-i cum vreţi, adică la avantajul puterii. Promit, votează chiar după care se fac, vorba ceea, că nici usturoi n-au mâncat, nici… ştiţi fără îndoială zicala.
Dacă e s-o luăm pe degete observăm că de vreo două decenii şi mai bine „minciuna stă cu vodă la masă“. În rest, nu se petrece nimic. Nimic bun pentru omul de rând vreau să zic. Aşadar, dintr-o Românie fără datorii am ajuns să cerşim creiţar după creiţar pe la porţile celor avuţi.
Brazda se întoarce, totuşi, cu plugul Ce va fi după, cui ce-i pasă? Cu un pământ de invidiat mâncăm tot de pe aiurea! Profesia de agricultor e luată în derâdere. Am îmbucătăţit tarlalele, dar am uitat complet că brazda se răstoarnă cu plugul. Iar plugului îi trebuie tractor. Şi toate celelalte. Drepturi cunoscute şi recunoscute în toată Europa la noi s-au prefăcut în subiect de cerşeală. În zori de primăvară ţăranii, câţi mai sunt, lasă de izbelişte ogorul pentru a bate temenele pe la uşile puterii. N-avem parale pentru agricultură, în schimb se găsesc miliarde pentru importuri agricole. Curg iarăşi râuri de euro către tuburi nefinalizate niciodată.
Ce a mai rămas din învăţământ şi sănătate
Mai nou, ni s-a pus pata pe învăţământ şi sănătate. Şi, ca de obicei pe la noi, se dărâmă, se destramă, se preface ceea ce cândva constituia fala Europei chiar. Asta era pe vremea lui Spiru Haret, adică demult, tare de demult.
Acum cu cinci vacanţe şi câteva sute de recreaţii, la care se adaugă grevele dascălilor, ne prefacem că facem educaţie şi instrucţie.
Cei mai cu cap se descurcă. Iau drumul străinătăţii, unde oricum şcoala are un cu totul alt statut. Şi dacă intri în viaţă cu stângul, vezi bine n-are cum să-ţi surâdă norocul. Grija pentru sănătate devine cu fiecare zi tot o chestiune de negustorie. Se caută cei cu dare de mână. Doctorul costă, medicamentele se scumpesc continuu, iar prin dispensarele medicale rurale bate vântul. Rata mortalităţii a surclasat rata natalităţii, a populaţiei umilite şi îmbătrânite aşteptând vremea de apoi.
Ruşinea de a fi pensionar
Fiindcă, oricum, a fi pensionar după o viaţă de muncă devine egal cu a-ţi fi ruşine că trăieşti. Dacă n-au guvernanţii bani pentru tineri, cum ar cheltui cu cei mai vârstnici? Nu se mai investeşte. Ori se investeşte foarte puţin. Acum e de vină criza. Cel puţin acesta este sloganul la modă. Când au fost bani, observăm abia acum, s-a cheltuit doar pe investiţii neproductive. Care nu aduc alţi bani adică.
Şi care, pe termen lung, pun economia în pericol. Cazul vilelor. Al terenurilor risipite – fie prin scoaterea din circuitul agricol, fie prin uitare. Pârloaga a devenit semnul distinctiv pentru România. Un pilot de cursă lungă, mai hâtru din fire, îmi povestea deunăzi că de acolo de sus, din înaltul cerului, ghiceşte când a ajuns acasă fiindcă peisajul de jos e unul selenar.
Pustiu şi pustiit adică
Ziceam la început că ceva nu merge. Vorba e ce ori cine este acel ceva? Comisii prezidenţiale ori guvernamentale caută răspunsul la întrebare. Dar asta-i cam demultişor poveste. Când se vor dumiri ce şi cum, va fi oricum prea târziu.
Deşi, iarăşi spusa unui glumeţ cu opinie: „Cum merg treburile pe la noi suntem în urma lumii cu cel puţin o sută de ani. Ba că la sfârşitul planetei albastre noi mai avem de trăit încă un secol. Ca să-i ajungem pe semenii noştri.“ România secolului XXI! Ne-am fi dorit-o prosperă. Bogată şi îmbogăţită, înnobilată de mintea şi efortul nostru. Pastişez însă poetul şi-mi răspund mie. „Nu câte sunt îmi vin în minte, ci câte-ar fi putut să fie.“ Aşa că dacă până mai ieri, alaltăieri îmi ziceam că m-am născut prea devreme, acum observ cu amar că m-am născut prea târziu. La români verbele, oricare ar fi ele, se conjugă mai degrabă la timpul viitor decât la prezent. Şi foarte adesea la trecut!
Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2010
Nervi! Nervi de primăvară, ar zice optimistul. Numai că la noi, la români, mânia, încordarea, nemulţumirile de tot felul au devenit un mod comun de viaţă. Ceva nu merge! Ori nu mai merge! Şi peste tot şi toate această înfricoşătoare stafie ce a luat Europa, şi nu numai, sub tălpi. Criza. Ori crizele! Fiindcă, băgăm de seamă, crizei economice i se alătură criza morală. Guvernele o dau din colţ în colţ Fireşte nu renunţă la cozonacul ori ciolanul, spuneţi-i cum vreţi, adică la avantajul puterii. Promit, votează chiar după care se fac, vorba ceea, că nici usturoi n-au mâncat, nici… ştiţi fără îndoială zicala.
Dacă e s-o luăm pe degete observăm că de vreo două decenii şi mai bine „minciuna stă cu vodă la masă“. În rest, nu se petrece nimic. Nimic bun pentru omul de rând vreau să zic. Aşadar, dintr-o Românie fără datorii am ajuns să cerşim creiţar după creiţar pe la porţile celor avuţi.
Brazda se întoarce, totuşi, cu plugul Ce va fi după, cui ce-i pasă? Cu un pământ de invidiat mâncăm tot de pe aiurea! Profesia de agricultor e luată în derâdere. Am îmbucătăţit tarlalele, dar am uitat complet că brazda se răstoarnă cu plugul. Iar plugului îi trebuie tractor. Şi toate celelalte. Drepturi cunoscute şi recunoscute în toată Europa la noi s-au prefăcut în subiect de cerşeală. În zori de primăvară ţăranii, câţi mai sunt, lasă de izbelişte ogorul pentru a bate temenele pe la uşile puterii. N-avem parale pentru agricultură, în schimb se găsesc miliarde pentru importuri agricole. Curg iarăşi râuri de euro către tuburi nefinalizate niciodată.
Ce a mai rămas din învăţământ şi sănătate
Mai nou, ni s-a pus pata pe învăţământ şi sănătate. Şi, ca de obicei pe la noi, se dărâmă, se destramă, se preface ceea ce cândva constituia fala Europei chiar. Asta era pe vremea lui Spiru Haret, adică demult, tare de demult.
Acum cu cinci vacanţe şi câteva sute de recreaţii, la care se adaugă grevele dascălilor, ne prefacem că facem educaţie şi instrucţie.
Cei mai cu cap se descurcă. Iau drumul străinătăţii, unde oricum şcoala are un cu totul alt statut. Şi dacă intri în viaţă cu stângul, vezi bine n-are cum să-ţi surâdă norocul. Grija pentru sănătate devine cu fiecare zi tot o chestiune de negustorie. Se caută cei cu dare de mână. Doctorul costă, medicamentele se scumpesc continuu, iar prin dispensarele medicale rurale bate vântul. Rata mortalităţii a surclasat rata natalităţii, a populaţiei umilite şi îmbătrânite aşteptând vremea de apoi.
Ruşinea de a fi pensionar
Fiindcă, oricum, a fi pensionar după o viaţă de muncă devine egal cu a-ţi fi ruşine că trăieşti. Dacă n-au guvernanţii bani pentru tineri, cum ar cheltui cu cei mai vârstnici? Nu se mai investeşte. Ori se investeşte foarte puţin. Acum e de vină criza. Cel puţin acesta este sloganul la modă. Când au fost bani, observăm abia acum, s-a cheltuit doar pe investiţii neproductive. Care nu aduc alţi bani adică.
Şi care, pe termen lung, pun economia în pericol. Cazul vilelor. Al terenurilor risipite – fie prin scoaterea din circuitul agricol, fie prin uitare. Pârloaga a devenit semnul distinctiv pentru România. Un pilot de cursă lungă, mai hâtru din fire, îmi povestea deunăzi că de acolo de sus, din înaltul cerului, ghiceşte când a ajuns acasă fiindcă peisajul de jos e unul selenar.
Pustiu şi pustiit adică
Ziceam la început că ceva nu merge. Vorba e ce ori cine este acel ceva? Comisii prezidenţiale ori guvernamentale caută răspunsul la întrebare. Dar asta-i cam demultişor poveste. Când se vor dumiri ce şi cum, va fi oricum prea târziu.
Deşi, iarăşi spusa unui glumeţ cu opinie: „Cum merg treburile pe la noi suntem în urma lumii cu cel puţin o sută de ani. Ba că la sfârşitul planetei albastre noi mai avem de trăit încă un secol. Ca să-i ajungem pe semenii noştri.“ România secolului XXI! Ne-am fi dorit-o prosperă. Bogată şi îmbogăţită, înnobilată de mintea şi efortul nostru. Pastişez însă poetul şi-mi răspund mie. „Nu câte sunt îmi vin în minte, ci câte-ar fi putut să fie.“ Aşa că dacă până mai ieri, alaltăieri îmi ziceam că m-am născut prea devreme, acum observ cu amar că m-am născut prea târziu. La români verbele, oricare ar fi ele, se conjugă mai degrabă la timpul viitor decât la prezent. Şi foarte adesea la trecut!
Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2010
marți, 16 martie 2010
Ouale produse in Romania....
....si ca sa-l combatem pe marele profesor Mencinipipikokofificopscki , specializat in tuns ouale sparte , rog sa urmariti si acest link;
http://www.lumeasatului.ro/ouale-industriale-pe-masa-parlamentarilor_l233.html
Nota: productia nationala de oua si asa este scazuta , daca o mai ingroapa tot felul delifte pagine pe la TV , ne ducem de tot.
http://www.lumeasatului.ro/ouale-industriale-pe-masa-parlamentarilor_l233.html
Nota: productia nationala de oua si asa este scazuta , daca o mai ingroapa tot felul delifte pagine pe la TV , ne ducem de tot.
Pusca si cureaua lata si piticu' Boc in tzeapa!
Iata cum "ajuta" puterea agricultura romaneasca ,tradarea nationala este incomensurabila, urmariti link-ul...
http://www.lumeasatului.ro/scrisoare-deschisa-adresata-domnului-emil-boc_l244.html
http://www.lumeasatului.ro/scrisoare-deschisa-adresata-domnului-emil-boc_l244.html
duminică, 7 martie 2010
...din cauzele crizei.....
Am primit povestea lui Gigel de la o fosta colega , in prima parte este comentariul meu, apoi povestea.
Apropos, citi ani mai aveti pina la pensie ?
Fondul de pensii este un sac de bani de unde guvernele ,mai din toate tarile ,iau cind au nevoie, adica bani de la fraieri , ca sa aibe politicienii ce fura si risipi.Si uite asa trecu, timpul si ei tot luara , tot furara si avu loc urmatorul eveniment social ; generatia numita "baby boom" (adica acei foarte numerosi copii care s-au nascut in primii 5-10 ani de dupa al II-lea Rezbel mondial) incepu sa se apropie de pensie si asa s-au trezit domnii politicieni cu o masa imensa de oameni (in State cam 75 de milioane !) vor trebui pensionati si platiti in perioada 2005-2015 , oameni care au platit CAS ,sau cum l-o fi chemind , ca Gigel din poveste. Si banii de pensii papati de mult.
Intrebare : enuntati una din cauzele evidente ale crizei?
Va pup,Dinu
Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim > într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni?
Apropos, citi ani mai aveti pina la pensie ?
Fondul de pensii este un sac de bani de unde guvernele ,mai din toate tarile ,iau cind au nevoie, adica bani de la fraieri , ca sa aibe politicienii ce fura si risipi.Si uite asa trecu, timpul si ei tot luara , tot furara si avu loc urmatorul eveniment social ; generatia numita "baby boom" (adica acei foarte numerosi copii care s-au nascut in primii 5-10 ani de dupa al II-lea Rezbel mondial) incepu sa se apropie de pensie si asa s-au trezit domnii politicieni cu o masa imensa de oameni (in State cam 75 de milioane !) vor trebui pensionati si platiti in perioada 2005-2015 , oameni care au platit CAS ,sau cum l-o fi chemind , ca Gigel din poveste. Si banii de pensii papati de mult.
Intrebare : enuntati una din cauzele evidente ale crizei?
Va pup,Dinu
Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim > într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni?
sâmbătă, 6 martie 2010
Ontanu si interesele cetatenilor........
.....depinde care cetateni, eu stau in sectorul 2 si cel mai bine se pricep sa ne ridice masinile ,sub tot felul de pretexte("legale" cica!), te coste cam 530 de lei sa o scoti de la celebra firma SUPERCOM pe ai carei cetateni/actionari ii protejeaza dom' primar.
In replica ni se da in cap cu faptul ca s-au construit 4800 de locuri de parcare, in cele 2 legislaturi ale "maestrului" Ontanu.Va dati seama ce mare realizare sa faci 4800 de NOI locuri de parcare in sectorul 2 ,este o mare realizare si arhisuficient pentru cei 500 000 de locuitori ai sectorului ! Si noi , nesimtitii de contribuabili, parcam aiurea si deranjam pe dom' primar. Cele 4800 de locuri de parcare sint probabil facute ,majoritatea ,ca la noi pe bulevard , trasind linii pe carosabil , va dati seama ce mare investitie ,pentru cetatenii sectorului2!
Acesta este doar un bun exemplu ,din care orice om cu bun simt isi da seama ca Romania este o tara, in care autoritatile,in intregul lor, sint in razboi cu propriul popor, acest popor mereu BP* pentru lacomia si nesimtirea statului.
*Bun de Plata =BP
(Comentariu lansat de subsemnatul pe KeyPeople)
In replica ni se da in cap cu faptul ca s-au construit 4800 de locuri de parcare, in cele 2 legislaturi ale "maestrului" Ontanu.Va dati seama ce mare realizare sa faci 4800 de NOI locuri de parcare in sectorul 2 ,este o mare realizare si arhisuficient pentru cei 500 000 de locuitori ai sectorului ! Si noi , nesimtitii de contribuabili, parcam aiurea si deranjam pe dom' primar. Cele 4800 de locuri de parcare sint probabil facute ,majoritatea ,ca la noi pe bulevard , trasind linii pe carosabil , va dati seama ce mare investitie ,pentru cetatenii sectorului2!
Acesta este doar un bun exemplu ,din care orice om cu bun simt isi da seama ca Romania este o tara, in care autoritatile,in intregul lor, sint in razboi cu propriul popor, acest popor mereu BP* pentru lacomia si nesimtirea statului.
*Bun de Plata =BP
(Comentariu lansat de subsemnatul pe KeyPeople)
vineri, 19 februarie 2010
despre oua , raspuns la profesorul care face valuri pe la TV , degeaba.
NOTA : este raspunsul/comentariul meu la faptul ca UCPR ii cere despagubiri profesorului Mencini....nu stiu cum ,care tot apare pe la televiziuni spunindu-nee ca mai toata mincarea este otravita.Lectura placuta si nu mai credeti tot ce vedeti la teveu ca sinteti oameni seriosi!
Sa-l dea in judecata si din partea mea si pe el si pe "patru labute" ca vor numai sa apara la TV si sa faca valuri.Asa isi mai vinde si profesorul "minune" cartile.
Ar trebui sa va ginditi ca la ora actuala fermele sint foarte strict controlate de ANSVSA si DSV-urile locale ,aproape lunar, aceste ferme de gaini ouataore functioneaza LEGAL si faptul ca lucreaza cu o tehnologie invechita(baterii) ii obliga s-a schimbe in urmatorii 2 ani. Mai simplu ouale din aceste ferme sint "SALUBRE" si admisibile in consumul uman si asta asa dupa lege , care este armonizata cu legislatia UE.Asadar ,fratilor , puteti sa mincati ouale fara grija si nu va mai luati dupa toti neavenitii avizi sa se vada la televizor.
Faptul ca cele provenite din din ferme cu sistem de crestere la sol sau din ferme eco sint mai sanatoase asta este alta discutie.
Cred ca cel mai important este sa va ginditi ca cineva acolo , in zootehnie , a facut niste sacrificii ,a investit intr-o afacere riscanta ,pentru ca noi toti sa avem la indemina hrana zilnica , sa zicem oul de cosnum si daca vi se pare putin va invit sa cresteti citeva gaini, o vaca , un porc ,sa vedeti ce "simplu si usor" este sa trebuiasca sa produci singur ceea ce maninci.
Sa-l dea in judecata si din partea mea si pe el si pe "patru labute" ca vor numai sa apara la TV si sa faca valuri.Asa isi mai vinde si profesorul "minune" cartile.
Ar trebui sa va ginditi ca la ora actuala fermele sint foarte strict controlate de ANSVSA si DSV-urile locale ,aproape lunar, aceste ferme de gaini ouataore functioneaza LEGAL si faptul ca lucreaza cu o tehnologie invechita(baterii) ii obliga s-a schimbe in urmatorii 2 ani. Mai simplu ouale din aceste ferme sint "SALUBRE" si admisibile in consumul uman si asta asa dupa lege , care este armonizata cu legislatia UE.Asadar ,fratilor , puteti sa mincati ouale fara grija si nu va mai luati dupa toti neavenitii avizi sa se vada la televizor.
Faptul ca cele provenite din din ferme cu sistem de crestere la sol sau din ferme eco sint mai sanatoase asta este alta discutie.
Cred ca cel mai important este sa va ginditi ca cineva acolo , in zootehnie , a facut niste sacrificii ,a investit intr-o afacere riscanta ,pentru ca noi toti sa avem la indemina hrana zilnica , sa zicem oul de cosnum si daca vi se pare putin va invit sa cresteti citeva gaini, o vaca , un porc ,sa vedeti ce "simplu si usor" este sa trebuiasca sa produci singur ceea ce maninci.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
